În 2008, Parlamentul European a declarat Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Stalinismului și Nazismului. Este sărbătorită pe 23 august, aniversarea încheierii Pactului Molotov-Ribbentrop (1939) – simbol al acordului dintre cele două dictaturi – nazism și comunism.

Pentru Polonia și multe comunități europene, pactul încheiat de miniștrii de externe Vyacheslav Molotov (URSS) și Joachim von Ribbentrop (Al Treilea Reich) a însemnat pierderea libertății, milioane de victime, pierderi teritoriale și materiale și ani de sclavie.

O parte a Pactului de neagresiune germano-sovietic era un protocol adițional, secret de opinia publică mondială, care definea împărțirea „zonelor de influență” ale celor două puteri în Europa Centrală-Est și de Sud-Est. Ei reprezintă de fapt a patra divizie a Poloniei. Urma să se desfășoare „prin consimțământ prietenesc”, „de-a lungul liniilor râurilor Narew, Vistula și San”. Germanii urmau să anexeze orașul independent Danzig, în timp ce Finlanda, Estonia și Letonia urmau să fie incluse în sfera de influență sovietică.

Marșul comun al Armatei Sovietice și al Wehrmacht-ului german la Brześć pe Bug din 22 septembrie 1939 a fost un punct culminant simbolic al cooperării celor două regimuri totalitare. Curând după aceea, prevederile din 23 august au fost modificate și Lituania a fost lăsată în zona sovietică. Granița de est a ocupației germane s-a deplasat spre est, de la linia Vistulei la linia Bug și Sahn.

Acordul dintre cele două dictaturi a contribuit nu numai la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, ci și la divizarea Europei, Holocaust, genocid, deportarea și migrarea a milioane de oameni.

La 23 septembrie 2008, Parlamentul European de la Strasbourg a stabilit Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Stalinismului și Nazismului, care urmează să fie sărbătorită pe 23 august. A fost sărbătorită pentru prima dată în Polonia în urmă cu 11 ani – la 23 august 2011 a fost semnată „Declarația de la Varșovia”. Semnatarii săi au subliniat, printre altele, necesitatea ca europenii să aibă în vedere consecințele acțiunilor regimurilor autoritare și au cerut UE să țină evidența acestor crime.

În anii următori, au avut loc sărbători în Lituania, Letonia, Estonia și Ungaria. Eroii propagandei includ: scriitorul polonez și prizonierul comunist, Kazimierz Moczarski, „Convorbiri cu împlinire” sau Milada Horakova – victimă a omorului judiciar de către Tribunalul Comunist din Praga în 1950.

De asemenea personaje care au devenit eroi ai campaniilor sociale și educaționale ale Zilei Europene de Comemorare a victimelor stalinismului și nazismului: Juliana Churchi – o lituaniană de origine germano-evreiască persecutată de dictatură, Peter Mansfield – cel mai tânăr. Represia după Revoluția din Ungaria din 1956, și evreica belgiană Mala Zimetbaum și polonez Eduard Kalinsky – un cuplu romantic care s-a întâlnit în lagărul german de la Auschwitz-Birkenau.

Din 2010, principalul organizator al Zilei Europene de Comemorare a Victimelor Stalinismului și Nazismului este Rețeaua Europeană de Comemorare și Solidaritate (ENRS), al cărei secretariat se află la Varșovia. Cercetează, documentează și diseminează cunoștințele despre istoria Europei secolului XX și modalitățile de a o aminti, cu accent deosebit pe perioada dictaturilor, a războaielor și a rezistenței sociale la sclavie.

Statele membre ENRS: Polonia, România, Slovacia și Ungaria. Organismele consultative includ și reprezentanți din Albania, Austria, Republica Cehă, Estonia, Lituania, Letonia și Georgia.

De la Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Stalinismului și Nazismului de anul trecut, situația cu organizațiile de comemorare a victimelor stalinismului din Rusia și Belarus s-a deteriorat. Invazia rusă a Ucrainei din februarie 2022 a complicat situația pentru Asociația și Fundația Memorială, care se află în Rusia de la sfârșitul anilor 1980. Andrei Saharov. Autoritățile ruse au intensificat represiunea împotriva membrilor lor, cu scopul de a desființa complet aceste organizații.

În octombrie 2022, memoria a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace împreună cu șeful Centrului Belarus pentru Drepturile Omului „Vyasna” Ales Byaliatsky și al Centrului Ucrainean pentru Drepturile Civile.

În decembrie 2022, Tribunalul de Primă Instanță din Moscova a decis să dizolve memorialul la cererea Parchetului din Moscova, care a susținut că organizația a încălcat reglementările privind „agenții străini”. În februarie 2023, Curtea Supremă a Rusiei a respins recursul și a menținut decizia de a demonta monumentul.

Pe 18 august 2023, Tribunalul din Moscova a dispus dizolvarea Fundației Saharov.

Sursa: PAP/photo.pixabay.com

Etichete: