„Realiștii” nu insistă încă pe o alianță cu Putin, întrucât consideră alianța eșuată cu Hitler din 1939 benefică Poloniei, dar totul este înaintea noastră.

De fapt, se vorbește și despre Revolta de la Varșovia și despre războiul de apărare al Ucrainei ocupate de ruși. Ei nu au numit încă lupta eroică a ucrainenilor „22 Madness”, dar este undeva în aer. Pentru aceasta, ajutorul militar și material oferit de așa-zisa Polonia Ucrainei poate fi numit de realiști (dacă ei cred așa) „23 de nebunie”. Aceasta este „nebunie”, deoarece guvernul și președintele polonez trebuie să acționeze la ordinele de la Kiev și Washington și să tragă oficial Polonia în război. Și nu avem nicio dorință să facem asta. Este suficient să aștepți și să-i faci pe alții să acționeze sau să pretinzi că acționează.

Polonia nu este în pericol din partea Rusiei dacă nu intervine de partea Ucrainei și încetează să fie tachinată de SUA – aceasta clar nu este inventată, ci teza evidentă a „realiştilor”. De aceea se apreciază atitudinea lui Viktor Orbán și a Ungariei. Este un realist căruia nu îi deranjează niciun angajament sau gest pentru că singurul său angajament este să aibă grijă de unguri. Nu despre ucraineni sau despre oricine. Ungaria poate fi acuzată că urmărește interesele lui Putin, dar locuința sa departe de casă, este în siguranță și poate să nu-i pese. Polonia ar trebui să facă același lucru.

Chiar dacă Polonia face la fel ca Ungaria, nu este sigură, pentru că este o țară mult mai puternică, mai importantă și situată cu totul altfel decât Ungaria, și astfel îndeplinește funcții diferite? „Realiștii” nu prea cred asta, pentru că „principiul realismului” se presupune a fi o garanție absolută a securității. Putin nu i-a atacat pe „realişti”. Totuși, dacă o ia razna și încalcă „principiul realismului”, aliații NATO trebuie să se grăbească în ajutorul nostru, pentru că sunt obligați să facă acest lucru în temeiul articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord.

Nu trebuie, sau nu ar trebui, să ridicăm un deget în legătură cu Ucraina, iar aliații NATO trebuie să ne ajute, să-și facă soldații să moară pentru noi, să le plătească comunitățile, etc., pentru că acestea sunt regulile. . Nu merge invers, așa că nu suntem obligați la nimic. Și argumentul culminant: Ucraina nu este în NATO, deci nu există angajamente, cu excepția unor gesturi umanitare. Prin urmare, nu doar Polonia, ci și România și Cehia se comportă prostesc, în special țările mai mici care sunt predispuse la mânia lui Putin – Lituania, Letonia și Estonia. Iar nemții, care au fost atât de rezonabili la început, devin din ce în ce mai proști.

Ce le-ar păsa polonezilor dacă Putin ar prelua Ucraina? Ar fi nevoie de atât de multe, iar camera noastră ar fi încă în țară, pentru că „principiul realismului” ne-ar proteja. Așa se va întâmpla dacă Putin, fără război, va invada și va dezactiva complet Belarus. În mod ideal, Polonia ar trebui să aibă doar o graniță foarte lungă cu Rusia sau cu teritoriile sale ocupate – de la Branivo în nord până la Krzeminyk la intersecția actualei granițe polono-slovaco-ucrainene. O mică excepție este așa-numitul istm Suwałki, dar chiar și acesta, de dragul păcii, poate fi aranjat cumva, provocând în același timp militantul Lituaniei.

Cei care nu vor război cu Rusia nu îl vor avea, notează „realiştii”. Deci, toate atacurile Rusiei de până acum trebuie să fie rezultatul faptului că țările atacate nu doresc pacea. Există pace în cooperare cu Rusia. Prin urmare, fostele republici sovietice precum Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan sau Kârgâzstan, chiar și acum state suverane, nu acceptă „doctrina realistă” ci se distanțează de Rusia în diverse moduri și i se opun. Poate arata bine, dar este complet nepractic. Dacă oficialilor acestor țări le-ar fi păsat de propriile lor națiuni, ei ar fi îmbrățișat cu mult timp în urmă „doctrina realismului” și ar fi îmbrățișat un Putin protector.

În acest moment, puteți sări deja la analogia dintre „Madness ’44” și „Madness ’22” sau „Madness ’23”. Potrivit „realiștilor”, generalii Tadeusz Bór-Komorowski, Tadeusz Pełczyński, Leopold Okulicki sau Antoni Chruściel, președintele Andrzej Duda, prim-ministrul Mateusz Morawiecki, șeful Departamentului Apărării Naționale Marizuszakzaki au acționat stupid și criminal. Generalul Rajmund Andrzejczak acţionează acum. Acum și în 1944, trebuia să ne ghidăm după „teoria realistă”. În piesa „Sorry Polsko”, actrița Maria Peszcz s-a exprimat poetic și pop-cultural: „Dacă e război, voi tace. (…) Nu trebuie să aleg sau să mă gândesc cum să trăiesc aici. Taci, taci. Nu voi alerga prin canalizare cu pistolul. Nu-ti voi da nici un strop de sange, Polonia. Doar accepta „teoria realitatii”.

Ce-ar fi dacă rebelii autohtoni ar vorbi despre trădare și colaborare, făcând analogii cu Philippe Petain, Pierre Laval sau Vidkun Quisling? Principalul lucru este că cabana noastră va fi în afara țării. Hitler a fost un susținător al „realismului” și Putin îl respectă cu siguranță. De aceea, „realiştii” cred că tot ceea ce a fost eroic în Revolta de la Varşovia s-a dovedit a fi prost, naiv, sentimental şi, mai presus de toate, nepractic. Invariabil, aceasta este esența „teoriei realiste” care explică pragmatismul împotriva eroismului. Rezultă direct de aici că predarea și cooperarea ar trebui să fie abordarea cea mai de dorit. Dacă este necesar, subscrie de bunăvoie în mod masiv la echivalentul modern al Voxlist. Prin urmare, orice act în numele onoarei și demnității ar trebui să fie ridiculizat pentru că este dăunător.

De exemplu, conform „realismului” susținut de mii de intelectuali germani care scriu scrisori guvernului de la Berlin, Ucraina ar trebui să se predea rapid pentru a evita victime teribile, distrugeri și pierderi materiale uriașe. Furia lui Putin, poate chiar sub forma unei lovituri nucleare. Realiștii nu au insistat încă direct asupra unei alianțe cu Putin, așa cum ei văd alianța eșuată cu Hitler din 1939 ca fiind benefică Poloniei, dar totul este înaintea noastră. Iar cei care pretind că „realiştii” sunt doar laşi, iar cooperanţii se înşeală total. Ei sunt cu adevărat preocupați de bogăția materială a națiunii și de bogăția materială a Poloniei. Iar acestea sunt garantate doar de „principiul realismului”. Ce contrast cu ceea ce a fost livrat la Varșovia și Kiev de către președintele american Joe Biden.