Victoria Antantei în Primul Război Mondial, pecetluită la 11 noiembrie 1918, a fost întâmpinată cu un oftat de uşurare în România ocupată, dar nu fără bucurie. Părăsind Bucureştiul, ocupanţii germani au jefuit tot ce au putut. Vitele și cerealele erau încărcate în trenuri. Au fost desființate sute de fabrici, producția imposibilă, aur, argint, opere de artă, precum și fețe de masă și vesela luate din casele particulare. A fost jefuită și rețeaua de căi ferate, cu 1.150 de locomotive și vagoane duse peste graniță către Ungaria.

Londonezii și parizienii au sărbătorit armistițiul petrecând pe străzi. Bucureștenii, aflați în șoc postbelic, rătăcesc printre ruine și scormonesc prin gunoaie. Odată cu căderea aurul românesc în mâinile bolșevicilor, nu existau bani pentru a începe reconstrucția țării. Toate privirile erau îndreptate spre Paris în așteptarea trasării de noi granițe în Europa anul viitor, care să redea măcar mândria națională României.

„Unde este acest loc?”

În ianuarie 1919, mulțimile încurajatoare au umplut străzile capitalei franceze, în timp ce lideri din întreaga lume au venit să împartă prada de război. Patru mari puteri: Reichul German, Imperiul Rus, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. Europa nu a văzut niciodată o schimbare politică atât de profundă și radicală într-o perioadă atât de scurtă de timp.

Înarmați doar cu caiete și creioane, cei mai importanți politicieni ai epocii au fost introduși în Sala Ceasului din clădirea Ministerului de Externe de pe Quai d’Orsay, renumită pentru decorul său ornamentat. Aici s-a decis viitorul continentului, menținând în același timp un echilibru mai mare între statele mari și cele mici, în concordanță cu noțiunile neoliberale de naționalitate și religie.

Majoritatea participanților și-au lăsat uniformele militare la ușă, dar aranjamentul scaunelor de la masa în formă de potcoavă reflectă încă ierarhia militară. Reprezentanții Franței, Marii Britanii și Statelor Unite s-au așezat în frunte, cu națiuni mai puțin importante pe laturi. Premierul român Ion Brătianu, rafinat și plin de tact, s-a înfuriat când a fost prins între Polonia și Siam. Când i s-a oferit spațiu pentru a prezenta pretențiile teritoriale ale României, a vorbit pe larg și într-o manieră divagată, concentrându-se pe acuzațiile că Antantei nu a venit în ajutorul României.

Reprezentanții Marii Britanii și Statelor Unite l-au ascultat cu uimire pe parvenitul necunoscut care își etalase atât de rău simțul superiorității. El a cerut ca României să i se dea tot pământul promis și să fie tratată ca și cum ar fi luptat cu alte țări până la final. Nu România a fost de vină – susținea el – că a fost nevoită să depună armele, ci Franța și Marea Britanie, care abandonaseră Frontul de Est. Brătianu le-a prezentat ascultătorilor secretele istoriei antice și drepturile antice ale României asupra teritoriului Transilvaniei. La un moment dat, premierul britanic David Lloyd George s-a aplecat spre vecinul său și a întrebat: „Unde este acest loc?” întrebă el în șoaptă. [Siedmiogród]de cine îi îngrijorează cel mai mult?” Se putea ghici că Lloyd George nu-l citise pe Bram Stoker.

Regina Maria

În câteva zile, Brătianu a fost un obstacol pentru restul delegației române. Era nevoie de cineva care să folosească o retorică extrem de sofisticată, să înțeleagă sensibilitățile occidentale și să cucerească un clan de mari puteri prin forța pură a personalității sale.

Regina Maria a sosit la Paris într-o dimineață înnorată în martie 1919. Când a coborât din tren, a fost întâmpinată de o mare de fulgere și buchete de primăvară. Înconjurată de o mulțime de tinere franțuzești elegante care îi văzuseră poza în reviste, Maria și-a simțit elementul. Un reporter prins în întâlnire a recunoscut acest lucru „Din cauza strălucirii ochilor intensi, dar blânzi ai Mariei”, ea nu a putut rosti niciun cuvânt. Cel puțin 20 de jurnaliști au însoțit-o pe regina la Ritz din Paris și apoi au campat în fața hotelului.

Acest text este un extras din cartea „Copiii nopții” de Paul Kenyon. Istoria extraordinară a României moderne” (Bo.wiem, 2023).

Mariei i s-a oferit un apartament de douăzeci de camere, un lux decalat cu seriozitatea și moderația situației, mai ales că prim-ministrul francez – și președintele Conferinței – locuia singur într-un apartament modest de cealaltă parte a lui Georges Clemenceau. raul Cunoscută sub porecla „Tigrul” datorită dragostei pentru război și a naturii fără compromisuri (il ura pe premierul român Brătianu), Maria a fost o campioană a cauzei romane.

Citește și: Cum a fost răsturnat Nicolae Ceauřescu?

Întâlnirea cu Tigrul

Când Clemenceau a văzut-o pentru prima dată pe Maria sosind cu limuzina lui, a alergat pe treptele Quai d’Orsay pentru a o escorta la biroul său privat. Francezii erau o relicvă a unui trecut în care armatele nu s-au predat niciodată, iar națiunea a trebuit să sufere pentru a ajunge la nivelul culturii franceze. El i-a urât atât de mult pe germani, încât a plâns de furie când a auzit că Kaiserul a fost de acord cu un armistițiu. Capitularea României în fața inamicului era inescuzabilă în viziunea lui Clemenceau.. Acesta i-a spus reginei că este surprins de decizia țării sale și a dorit o explicație de ce românii încearcă să facă o pace separată cu „ne-nativi”. întrebă Maria cu un zâmbet dezarmant.

Foto: US National Archives and Records Administration/Public Domain

Datorită Reginei Maria, România a devenit a cincea țară ca mărime din Europa

– Bine – ea a spus – Eram înconjurați de dușmani, chiar și de aliații noștri… care ne vânau ca niște rațe. Regina a continuat apoi să explice originile romane ale țării sale și baza pentru pretențiile ei asupra unor părți mari din Europa Centrală și de Est.

– Cât din asta vrei? – a întrebat Clemenceau. – Aproape totul – răspunse Maria cu un zâmbet răutăcios. – Ce? – Prim-ministrul francez a icnit. – Majestatea ta vrea un banat plin [sporny region w zachodniej Rumunii] Până la Tissa? Orice ar fi, este partea leului! Maria încuviinţă încet din cap, nedescurajată. – da – ea a spus – De aceea am venit să întâlnesc tigrul, o rudă apropiată a leului!

„România este rotundă”

Întâlnirile informale și discuțiile ocazionale au schimbat cursul istoriei. Maria, însoțită de admiratori și jurnaliști la fiecare pas, a adus o gură de aer proaspăt balcanic în condițiile dure ale vechii ordini mondiale. În 1920, când teritoriul Europei a fost împărțit conform tratatelor convenite la Conferința de Pace de la Paris, nimic nu s-a simțit mai mult decât ceea ce a revenit României. Bucureștiul urma să primească toată Transilvania, aproape Bucovina, Basarabia, Dobrogea de Sud și două treimi din Banat.

Foto: Domeniu public

În 1919, la Paris au fost trasate noi granițe în Europa. S-a născut România Mare

Peste noapte, România și-a dublat dimensiunea. De asemenea, populația sa dublat de la 8 milioane la 16 milioane. Țara, care aproape că încetase să fie în mâinile germane, a devenit a cincea țară ca mărime din Europa. da S-a născut România Mare, sau – cum o numesc românii – România Dodolova, „Rotunda României”.. Este ceva la care naționaliștii au visat de generații, datorită în primul rând reginei lor britanice.

În cele din urmă, regiunea de limbă română a fost fragmentată de invazii, asimilare forțată, tratate și războaie. Cu toate acestea, o astfel de expansiune impresionantă a adus dificultăți neașteptate. Sute de mii de slavi, maghiari, sași, evrei și musulmani au populat aceste zone și au văzut guvernul de la București ca un agent străin. Temerile lor nu sunt nefondate. Ar trebui să fie un loc pentru toți în România.

Sursă:

Acest text este un extras din cartea „Copiii nopții” de Paul Kenyon. Istoria extraordinară a României moderne” (Bo.wiem, 2023).