Cinematograful românesc se maturizează, deși se pare că totul important a fost deja spus. Chiar și acum, când ne gândim la trecut, ne întoarcem instinctiv la epoca lui Ceaușescu, care era responsabil pentru toate relele epocii moderne. Într-o dramă istorică alb-negru — Efrem! Radu Jude Accentul este mutat pe secolul al XIX-lea, unde creatorii văd rădăcinile bolii în relațiile corupte iobagi predominante în Țara Românească. La acea vreme, rasismul era tolerat, antisemitismul era lăudat, iar mijlocul de încredere de a-i ține sub control pe țăranii proști și needucați era sistemul primitiv de pedepsire a oamenilor cu bici și provocarea pogromurilor de către proprietarii de pământ care se plasau deasupra legii. În „Ephrem!” Se vorbește și despre un sistem eficient de sclavie în Europa de Est, ale cărei victime erau în principal romi.

Filmul, păstrat în tradiția idealului occidental, este plin de momente comice (titlul sarcastic, netradus în poloneză: „Bravo!”), care a câștigat un premiu la Berlin pentru regie, încurajează râsul, dar nu este un comedie. Frumoasa lectie de istorie. Obținem o imagine clară și brutală a relațiilor personale care se deteriorează, arătată prin prisma mentalității vremii. Privitorul atent va fi îngrozit să vadă în el o copie carbon a relațiilor contemporane.

Efrem!, mănăstire. Radu Jude, producție. Cehia, Franța, Bulgaria, România, 108 minute

Titlul original al textului: „Orientul Sălbatic”