În mass-media din Belarus, Polonia este considerată o țară a colapsului, sărăciei și sărăciei extreme. Cel mai recent material difuzat la televiziunea de stat spunea că aproape un milion și jumătate de polonezi suferă de foame sau nu mănâncă suficient.

Propaganda belarusă îi atacă pe polonezi. „Aproape un milion și jumătate de oameni sunt foame.”

Aproape un milion și jumătate de oameni din Polonia sunt foame sau nu mănâncă suficient. Oamenii nu au nicio șansă să-și asigure un nivel de viață decent. Analiștii subliniază că problema foametei este încă relevantă pentru Polonia, a spus un reprezentant al serviciului de propagandă din Belarus în parte din înregistrarea postată pe rețelele de socializare.

Mai târziu în articol, am afirmat că „numai în ultimul an, situația economică a oamenilor săraci care primesc asistență din partea organizațiilor de caritate s-a deteriorat cu aproape 80 la sută”. – În acest grup, doar un sfert dintre participanți își permit să cumpere un prânz cald în fiecare zi – a spus unul dintre angajații media de publicitate. Articolul, desigur, nu oferă nicio sursă care ar putea confirma datele prezentate.

Lukașenko răspândește minciuni despre Polonia. „Ei fug în Belarus după cereale și sare.”

Nu este prima dată când regimul de propagandă al lui Lukașenko atacă Polonia. În ultimii ani, aceste atacuri s-au intensificat din cauza războiului din Ucraina și a situației de la granița polono-belarusă. Prin prisma presei de stat din Belarus, Polonia se confruntă cu probleme cu aprovizionarea cu alimente, iar cetățenii înșiși au probleme în achiziționarea produselor de bază. O narațiune similară a fost susținută anterior de Aliaksandr Lukașenko personal. El a susținut, printre altele, că polonezii așteptau în cozi lungi la graniță pentru a scăpa în Belarus după „crupe și sare”.

– Uită-te la ce se întâmplă în Lituania, Letonia și polonezii vecini, ca să nu mai vorbim de Ucraina. Erau foarte bogați și trăiau într-o lume fericită. Noi nu aveam nimic, ei aveau totul. Unde sunt ei acum? Ei stau la graniță și ne cer să-i lăsăm să intre în Belarus. Deci pot să cumpere măcar hrișcă. Nu te deranja cu hrișca. Nu au sare. „Ne cer sare”, a spus liderul belarus în urmă cu doi ani în biserica din satul Kubiš, la aproximativ 550 de kilometri de granița polono-belarusă. Dictatorul i-a asigurat pe credincioși că belarusii, ca „popor nobil”, își deschid granițele polonezilor, lituanienilor, letonilor și ucrainenii înfometați.