Datele colectate în timpul misiunii spațiale Chandrayaan-3 din India au permis oamenilor de știință să detecteze prezența unui ocean de rocă lichidă topită la polul sudic al Lunii. Pentru ce este cunoscut?

Misiunea Chandrayaan-3, care a aterizat pe polul sudic al Lunii în august 2023, a descoperit rămășițele unui ocean de rocă topită. Aceasta este prima misiune care ajunge în această regiune, pe care nicio navă spațială nu a mai vizitat-o ​​până acum. India a trimis sonda Chandrayaan-3 pe Lună pe 14 iulie 2023. Obiectivul principal al acestei misiuni a fost plasarea unui lander alimentat cu energie solară și a unui rover Pragyan pe polul sudic al Lunii.

Descoperiri făcute de Organizația Indiană de Cercetare Spațială (Bharatiya Antariksh Anusandan Sangatin – ISRO) Acesta confirmă teoria conform căreia suprafața Lunii a fost formată de magmă acum aproximativ 4,5 miliarde de ani.. Oamenii de știință cred că atunci când Luna s-a format și a început să se răcească, a topit anortozitul, o rocă magmatică care conține aproximativ 90% plagioclază – minerale din grupul feldspaților, care sunt cele mai comune în scoarța terestră.

Oamenii de știință au găsit dovezi ale anortositului la polul sudic al Lunii în datele obținute de la sonda spațială Pragian. Rezultatele cercetării lor au fost publicate în revista Nature. Anterior, urme de oceane de magmă au fost descoperite în apropierea ecuatorului Lunii, ca parte a programului american Apollo, care a durat din 1966 până în 1972.

Restul articolului este sub videoclip

„Teoria evoluției timpurii a Lunii este mai credibilă în lumina observațiilor noastre”, a spus profesorul Santosh Vadadal, astrofizician la Laboratorul de Cercetare Fizică (PRL) de la Universitatea Gujarat din India și coautor al studiului. Profesorul Vadadal și echipa sa au făcut parte din echipa care supraveghea misiunea Chandrayaan-3.

Nava spațială Pragyan, numită după cuvântul sanscrit care înseamnă „înțelepciune”, a călătorit pe suprafața lunii timp de 10 zile. A fost transportat pe Lună de către aterizatorul Vikram, numit după fizicianul și astronomul indian Vikram Sarabhai. Controlat de la un centru de comandă din India, Perjean a colectat date la aproximativ 70 de grade latitudine sudică. Vehiculul robot este proiectat să reziste la temperaturi cuprinse între -10 și -70 de grade Celsius și să se deplaseze eficient pe suprafața neuniformă a Lunii, acoperită cu regolit (un strat liber de rocă degradată).

Pragyan, care cântărește aproximativ 27 de kilograme, a făcut un total de 23 de măsurători folosind un spectrometru cu raze X cu particule alfa (APXS). Acest dispozitiv permite analiza chimică de la distanță. Sub influența bombardării radiațiilor alfa (nuclee de heliu), suprafața testată emite particule, al căror număr indică compoziția probei.

În datele roverului Pragyan, oamenii de știință indieni au găsit, de asemenea, dovezi ale unui impact uriaș de meteorit în regiunea polului sudic al Lunii. Această catastrofă, care a avut loc acum aproximativ 4 miliarde de ani, se crede că a creat unul dintre cele mai mari cratere din sistemul solar. Bazinul Antarctic – Aitken are un diametru de 2.500 km și o adâncime de peste 8 km.

Cercetătorii spun că prezența magneziului în probele examinate în timpul misiunii Chandrayaan-3 indică puterea impactului meteoritului asupra suprafeței Lunii. Profesorul astrofizician Hans Hans a spus: „Prezența magneziului ar fi putut fi cauzată de o coliziune cu un asteroid, sub impactul coliziunii, acest element ar fi putut fi aruncat din adâncurile satelitului Pământului la suprafață”. Anil Bhardwaj, director al PRL și coautor al studiului.

Oamenii de știință continuă să analizeze informațiile obținute din misiunea Chandrayaan-3. Ei speră că datorită lor vor putea obține, printre altele: dovezi incontestabile ale prezenței apei în cratere situate la polul sudic al Lunii. Această descoperire va fi crucială pentru viitoarele misiuni cu echipaj pe Lună și pentru posibilitatea de a construi baze permanente acolo.

Anterior, datele care indică urme de apă pe Lună au fost furnizate de misiunea spațială chineză Chang'e 5 în 2020. Misiunile spațiale indiene și chineze au contribuit cu informații importante la cercetările legate de apa de pe Lună. Datele arată că polul sudic al Lunii este deosebit de promițător pentru prezența gheții de apă.

Oamenii de știință cred că misiunile viitoare precum misiunea Artemis a NASA ne vor apropia de stabilirea bazelor permanente pe Lună, unde apa din gheață poate fi transformată în apă potabilă, oxigen și combustibil pentru rachete. Această cercetare nu este doar un pas către o mai bună înțelegere a sateliților noștri naturali, ci este și o cheie pentru viitoarea explorare a spațiului, care ar putea schimba modul în care umanitatea călătorește și trăiește dincolo de Pământ.