Schimbările în structura armatei ruse – schimbări care arată măsura în care Rusia consideră astăzi NATO ca un inamic – au fost anunțate în numărul din iunie al revistei Ministerului rus al Apărării „Comisariatele de război ale Rusiei” de către adjunctul șefului Statul Major General, generalul Evgheni Burdinsky. Timp de decenii, reviste precum Commissariat au fost folosite de armatele sovietice și ruse pentru a discuta despre doctrină și pentru a oferi informații analiștilor militari.
Potrivit lui Burdinsky, până la sfârșitul anului 2023, armata rusă va recrea cele două districte militare speciale care au fost lichidate în 2010 – Moscova și Leningrad (adică la Sankt Petersburg). În plus, Ministerul Apărării Naționale dorește să creeze două noi armate în partea europeană a Rusiei, corpuri de armată, cinci divizii și 26 de brigăzi. Un nou district militar (adică o structură cu un pas mai jos decât un district militar) va fi creat și în Marea Azov.
Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a anunţat planurile de reconstruire a două districte militare speciale la sfârşitul anului trecut. La acea vreme, el a explicat că este „un răspuns necesar pentru construirea infrastructurii NATO la granițele noastre”. Armata rusă folosea NATO pentru a-și mări bugetul de ani de zile, iar propaganda rusă cu ani înainte de războiul din Ucraina susținuse deja că Europa și Statele Unite se pregătesc să atace o parte sau tot teritoriul rusesc.
Deciziile pe care tocmai le-a anunțat Burdinsky înseamnă că armata rusă în domeniul structural a revenit complet la gândirea sovietică. Unul dintre foștii miniștri ai apărării ai Rusiei, Anatoli Serdyukov (a fost ministru din 2007 până în 2012), a schimbat această structură pentru a economisi mai bine cheltuielile pentru apărare și pentru a lupta împotriva corupției și a risipei în armată. Deciziile lui Serdyukov i-au făcut mulți dușmani și armata l-a îndepărtat în cele din urmă – în locul lui a apărut Shoigu.
Exerciții de artilerie rusă în Siberia, ianuarie 2023.
Dezastrul militar din Ucraina (pe care armata l-a pus pe seama reformelor lui Serdyukov) și aderarea Finlandei la NATO (f Dublarea lungimii granițelor Rusiei cu alianța) a determinat armata rusă să întreprindă o altă reformă structurală. Cu toate acestea, este doar o întoarcere la modul în care a fost construită armata în vremurile Uniunii Sovietice.
Paul Goble, un expert american în afacerile militare rusești, subliniază că reconstruirea structurii militare sovietice a însemnat două lucruri:
- Pregătirea Moscovei pentru un război ofensiv în Europa și
- Necesitatea de a construi o linie de apărare în jurul centrelor de putere în cazul unor probleme în interiorul Rusiei însăși
După construirea (sau mai bine zis, reconstruirea) zonelor militare și crearea mai multor unități militare, Rusia va fi gata să atace NATO dacă este necesar. Acest lucru este recunoscut chiar de experții ruși. Autorul intrării de pe cunoscutul și strâns legat site Politnavigator scrie direct că a fost un „răspuns necesar” la „planurile din ce în ce mai agresive ale Alianței” și „Rusia trebuie să fie pregătită să declanșeze un război ofensiv”.
În analiza sa despre Fundația Jamestown – o fundație care leagă oameni de știință civili ai Kremlinului care lucrează pentru CIA și alte instituții guvernamentale americane, inclusiv refugiați din Rusia – Goebel atrage atenția asupra unui alt blogger rus bine-cunoscut. Anatoly Nessiman, mai cunoscut online ca Al Mourid, este un analist care critică adesea Kremlinul, dar are contacte excelente în armata rusă și serviciile de informații ruse. Goebel îl citează pe Al-Murid, care, după publicarea articolului generalului Burdynsky, afirmă că s-ar putea să nu fie posibilă introducerea schimbărilor lui Burdynsky în timp ce războiul încă se desfășoară în Ucraina.
Al-Murid a scris: „Consolidarea și reorganizarea armatei în timpul războiului este sortită eșecului”. – „Armata rusă cu siguranță are nevoie de reformă, dar implementarea ei în mijlocul ostilităților necesită o catastrofă”.
Antrenează recruții înainte de a fi trimiși în Ucraina. Kostroma, iarna 2022
În același timp, după cum subliniază Goebel și Almerid, reconstruirea Districtelor Militare Speciale din jurul Moscovei și Sf. Almerid. Petersburg. Pe vremea URSS, aceste regiuni erau cele mai bine echipate, cel mai bine antrenate și cel mai bine îngrijite de autorități, deoarece jucau un rol similar cu cel al trupelor interne din Republica Populară Polonă – trebuiau să protejeze autoritățile de o posibilă rebeliune sau răscoală în interiorul țării.
Al-Murid consideră că „în această reformă, este probabil ca majoritatea banilor să meargă în aceste două regiuni în detrimentul celorlalte regiuni”. – „Decizia de a o recrea înseamnă probabil că Kremlinul își dă seama cât de dificil va fi să mențină țara unită în viitorul apropiat și Cât de repede poate continua procesul de regionalizare și prăbușirea structurilor statale de la periferia sa.
Din aceste motive, nimeni nu va ajuta [atakowanemu przez Ukraińców] Al-Murid, ale cărui poziții sunt analizate în țările în care gândirea Kremlinului este esențială pentru securitate, Al-Murid continuă: „Kremlinul a decis să-și sacrifice securitatea pentru a păstra și întări controlul asupra regiunilor centrale ale țării”.
Acesta este cazul liderilor Rusiei. Rusia a fost întotdeauna o țară a cărei viață se învârte în jurul capitalei sale – actuala și prima. De aici și neînțelegerea cu privire la cum arată cu adevărat Rusia și cum trăiește printre mulți străini. Dacă ar fi vizitat Moscova și st. Sankt Petersburg – două destinații turistice din Rusia care adună marea majoritate a vizitatorilor străini (vorbim despre vremuri de dinainte de război, bineînțeles) – habar n-au cum trăiesc oamenii în mediul rural rusesc, adică peste tot în afara acestor orașe. Și cum era viața acolo, am văzut din interesul larg răspândit al soldaților ruși, aproape din provincii, pentru furtul tuturor bunurilor materiale — de la mașini de spălat și computere la haine — în zonele ocupate ale Ucrainei.
Al-Murid, ca exemplu al acestui raționament, pe care îl consideră corect, dă exemplul lui Bashir al-Assad. Președintele sirian, în cele mai grave momente ale războiului civil sirian, a controlat doar Damascul și împrejurimile capitalei siriene. Totuși, în tot acest timp a fost văzut drept șef al țării, iar în cele din urmă și-a învins adversarii. Mai mult, în ciuda faptului că ar fi comis nenumărate crime împotriva compatrioților săi, el se întorsese deja la unele saloane diplomatice. El a fost chiar invitat la Summitul Climatic, unde probabil ar fi bucuros să țină un discurs despre mediul sirian.
Dreapta: Ministrul rus al apărării Serghei Şoigu, Vladimir Putin, preşedintele sirian Bashir al-Assad la o bază militară rusă din Siria, decembrie 2017.
Potrivit lui Al-Murid, Putin gândește la fel. Dacă situația în interiorul și la periferia Rusiei se înrăutățește, va fi necesar ca regimul să mențină controlul asupra celor mai importante două orașe din Rusia. Anatoly Nesman a scris: „Putin și oamenii lui nu pleacă nicăieri dintr-un motiv foarte simplu. Nu au unde să meargă”.
Paul Goebel crede că tot mai mulți oameni din Rusia vor înțelege că Moscova nu îi va proteja – nici de pericolele externe, nici de amenințările care decurg, de exemplu, din consecințele sancțiunilor internaționale. Garry Kasparov a scris recent că „Rușii [z prowincji] Au început să înțeleagă că, așa cum nimeni din Moscova nu avea să aibă grijă de ei în timp de pace, așa nimeni nu avea să aibă grijă de ei în timp de război.
Goebel subliniază că dacă această înțelegere a situației devine mai răspândită în Rusia, atunci regimul lui Putin va fi cu adevărat în pericol. Schimbările în structura armatei par să indice că Kremlinul ia în considerare cu adevărat o astfel de posibilitate.
„Antreprenor. Pasionat de muzică. Comunicator pe tot parcursul vieții. Aficionat general la cafea. Bursier pe internet.”