Pentru unii asteroizi, densitățile lor măsurate sunt mai mari decât pentru cele mai grele elemente cunoscute pe Pământ. Acest lucru poate indica faptul că sunt cel puțin parțial făcute dintr-un tip necunoscut de material superdens.

Jan Ravelsky de la Universitatea Arizona din Tucson (SUA) și echipa sa de colegi sugerează că o astfel de substanță poate conține elemente supergrele cu un număr atomic mai mare decât limita cunoscută în prezent în tabelul periodic. Oamenii de știință au dezvoltat modele care explică proprietățile acestor elemente potențiale, pe baza modelului de structură atomică al lui Thomas Fermi. S-au concentrat în special pe așa-numita insulă de stabilitate prezisă pentru Z = 164.

Elementele supergrele sunt cele care au un număr foarte mare de protoni în nucleu (numărul este indicat de „numărul atomic” marcat cu litera Z). De obicei, elementele supergrele sunt cele cu un număr atomic mai mare de 104. Elementele Z de la 105 la Z de 118 au fost produse în laboratoare, dar sunt instabile și au timpi de descompunere foarte scurti. În schimb, elemente mai mari decât Z egal cu 118 nu au fost încă observate, deși pentru unele dintre ele proprietățile lor sunt prezise teoretic. În special, pentru Z egal cu 164, trebuie să existe o insulă de stabilitate, adică astfel de nuclee atomice ar trebui să trăiască mult mai mult decât cele instabile.

În general, densitatea elementelor crește odată cu masa lor atomică, astfel încât și elementele supergrele trebuie să fie foarte dense. Cel mai dens element stabil este osmiul (Z = 76) cu o densitate de 22,59 g/cm3, care este aproape de două ori densitatea plumbului. Obiectele astronomice care depășesc această densitate sunt considerate obiecte compacte ultra-dense (CUDO).

Cel mai extrem caz de obiecte aparținând acestui grup este asteroidul 33 Polyhymenia, care orbitează în centura principală de asteroizi dintre Marte și Jupiter. Calculele indică faptul că densitatea sa este de 75 g/cm3. Ravelsky propune ipoteza că Polyhymnia este formată din elemente cu un număr atomic mai mare decât Z egal cu 118.

Calculele echipei lui Ravelsky confirmă că elementele cu aproximativ 164 de protoni în nucleu (adică aproape de Z = 164) sunt probabil să fie stabile. Mai mult, ei sugerează că un element cu Z egal cu 164 ar trebui să aibă o densitate între 36,0 și 68,4 g/cm3. Acest interval este aproape de valoarea așteptată pentru asteroidul Polyhymenia.

Dacă ipoteza se dovedește a fi corectă, acesta ar putea fi un alt impuls pentru dezvoltarea mineritului spațial. Asemenea elemente potențiale supergrele, necunoscute pe Pământ, ar putea fi de mare valoare.