Grzegorz Gies, controlor: Mai plănuiește România să intre în zona euro?

Christian Popa, Membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României: Pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră, aș dori să spun că noi, ca cetățeni români, credem că avem un alt punct de vedere față de adoptarea monedei euro în această chestiune decât polonezii. Să presupunem că suntem mai optimiști în ceea ce privește adoptarea monedei euro. În același timp, știm că nu este un glonț de argint. Știm că adoptarea monedei euro nu va rezolva problemele cu care se confruntă economia românească decât dacă o facem noi înșine. De asemenea, știm că acest proces este complex. Știm că zona euro are, de asemenea, unele probleme de rezolvat și schimbat, cum ar fi uniunea fiscală, consolidarea financiară sau uniunea piețelor de capital. Dar optimismul nostru trebuie să fie realist, de exemplu. Încă credem că adoptarea monedei euro ar fi un pas bun pentru România. Suntem pregătiți pentru asta. Acesta nu este doar un mesaj de la Banca noastră Centrală, dar veți auzi același lucru de la un român de rând de pe stradă. În același timp, știm că trebuie să îndeplinim cerințele, trebuie să fim calificați, trebuie să îndeplinim criteriile de intrare. Acesta este un proces mai lung. mai complicat. Știm că, cu cât țara este mai mare, cu atât procesul de aderare la Uniunea Europeană devine mai complex. De ce se întâmplă asta? Să luăm Bucureștiul de exemplu. În București, nivelul mediu al PIB măsurat în paritatea puterii de cumpărare este mai mare decât media europeană. Totuși, când ne uităm la alte regiuni ale țării, la contrastele dintre capitală și alte orașe, aceste diferențe pot fi semnificative. Aceasta este dificultatea. Trebuie să luăm în considerare acest lucru. Președintele Băncii Naționale a României și-a prezentat public poziția pe această temă. El a spus cam așa: dacă îi ignorăm pe fondatorii zonei euro, doar țările mici vor intra în ea. Prin urmare, nu există niciun precedent pentru țările mari aderarea la zona euro. A spus cam așa: Dacă ai fi în orașul București, unde locuiesc aproximativ 4 milioane de oameni, aderarea la zona euro ar fi ușor. Dar ce să faci cu restul țării?

Da inteleg. De fapt, trebuie luate în considerare consecințele pentru întreaga țară. În general, ce așteptări aveți pentru o posibilă trecere la euro? Din punctul dumneavoastră de vedere, de ce să intrați în zona euro?

În primul rând, din cauza concurenței loiale și a comerțului mai fluid. În esență, eliminăm riscul valutar din tranzacționare. Acesta este un aspect. Al doilea este costurile de finanțare. Credem că, dacă folosim euro, putem obține costuri de finanțare mai mici. Știm că aceasta nu este soluția ideală. Știm că necesită concesii. Știm că deciziile privind politica monetară nu vor fi luate de consiliul de administrație al unei singure bănci, Băncii Centrale a României, ci de consiliile din întreaga Europă. Știm asta, dar credem că acest compromis merită. Credem că a avea această cale de viitor este un plan bun pentru noi.

Crezi că extinderea zonei euro este un proces care este încă în desfășurare? Zona euro va primi din ce în ce mai multe țări?

Având în vedere istoria recentă, aș răspunde da. Avem Croația, care tocmai a intrat în regiune. Și sunt vecinii noștri, cum ar fi Bulgaria, care se vor alătura în curând și care se află în proces de aderare la mecanismul cursului de schimb ERM2. Ei bine, se pare că zona euro este un organism viu. Ea evoluează, iar abordarea noastră față de această problemă este constructivă.

Să schimbăm subiectul pentru o clipă. Războiul Rusiei cu Ucraina este încă în desfășurare. A trecut aproape un an. Există încă diferite scenarii pentru a pune capăt acestui război. Ce credeți că s-ar putea întâmpla dacă va continua în următorii câțiva ani? Ce înseamnă acest lucru pentru Europa, oamenii săi și economie? Putem face vreo predicție? Știu că este dificil, dar putem prezice ce se va întâmpla?

Încerc să fiu optimist în privința asta. Lasă-mă să o spun altfel. Dacă conflictul se termină devreme, dacă pacea vine devreme, cred că, în esență, vom elimina un factor important din partea ofertei care afectează întreaga lume, pe prețuri, pe prețurile energiei. Așadar, cred că vom fi într-o poziție mai bună, nu doar ca români, ci ca bancheri centrali, ca economii europene și, practic, întreaga lume. De ce spun asta? Ei bine, pentru că costul principal – adică, în afară de șocul umanitar și costul uman – dacă vorbim de costul economic, tot șocul inflaționist din aprovizionare este legat de prețurile energiei. Creșterea bruscă a prețurilor la energie este legată de război. Deci, dacă războiul se încheie curând, cred că vom avea prețuri mai mici la energie. Într-adevăr, ca și în cazul pandemiei, despre care nu mai vorbim, se vor resimți în continuare unele efecte negative, dar vom merge mai departe. Practic, un lucru va fi eliminat de pe lista ta de lucruri de făcut. Aceasta înseamnă prețuri mai mici la energie și un mediu mai favorabil pentru o inflație mai scăzută. Deci asta ar fi un plus. Când se va termina războiul? E greu de spus. Cu siguranță, ca om, ca economist, mi-aș dori ca această criză să se termine rapid și ca pacea să se realizeze rapid. Dar, din păcate, nu am nicio influență asupra acestui conflict. Prețurile la energie sunt cu siguranță o mare problemă.

Crezi că prețurile energiei și criza energetică în general sunt cea mai mare problemă cu care ne confruntăm din punct de vedere economic?

Sunt relevante. De obicei este o combinație a acestora. Efectele lor sunt de obicei cumulative, în sens negativ. Deci avem prețuri la energie. Ele provoacă o creștere economică mai scăzută în Europa. Europa este într-adevăr în pragul recesiunii. Ceea ce vreau să spun este că țări precum România și Polonia sunt considerate printre principalii parteneri comerciali ai Europei. Impactul negativ al prețurilor la energie prin relațiile economice cu Europa ne afectează și pe noi. Și cu siguranță nu doar prețurile la energie. Am avut întreruperi în lanțurile de aprovizionare. Aveam de-a face cu efectele pandemiei. Toți acești factori se combină pentru a crea un mediu inflaționist și este regretabil că băncile centrale nu au cea mai bună soluție pentru asta. Ai vorbit despre inflația determinată de ofertă. Din păcate, băncile centrale au instrumente care afectează în primul rând partea cererii, nu partea ofertei. Din cauza ofertei avem inflație. Mervyn King, fost guvernator al Băncii Angliei, obișnuia să descrie o astfel de situație în termeni simpli. „Ce este inflația? Sunt prea mulți bani care urmăresc prea puține bunuri.” Problema actuală este că sunt prea puține bunuri. În banca centrală nu putem produce gaz sau petrol. Putem influența doar partea cererii. Ne-ar fi mult mai ușor dacă am avea influență asupra factorilor de ofertă.

Se poate spune că băncile centrale sunt în prezent în centrul atenției, dar se poate spune că nu sunt de fapt principalii destinatari ai acestei probleme? Problema depășește, în mare măsură, sfera politicii fiscale.

Într-o foarte mare măsură. Cred că acesta este cuvântul potrivit pentru că, în același timp, nu putem spune că nu putem face nimic. Pentru că dacă nu luăm măsuri – și facem asta de peste un an încoace – dacă nu luăm măsuri, oamenii nu vor avea încredere în noi. Atunci ne vom pierde credibilitatea. Apoi așteptările inflaționiste vor crește și vom fi expuși unui șoc mai mare. Atunci va trebui să creștem în continuare dobânzile. Dar ceea ce am realizat în România, și în întreaga regiune, este, după părerea mea, un echilibru. Deplasați-vă treptat în direcția corectă, luați măsuri și, în același timp, amintiți-vă că șocul inflaționist este cauzat de partea ofertei. Așa că acționăm cu scopul de a nu dăuna economiei sau de a nu speria prea mult investitorii. Făcând ceea ce este datoria noastră. În conformitate cu mandatul de stabilitate a prețurilor; Ținta noastră de inflație este de 2,5%. În prezent, inflația este mult mai mare. Așadar, Consiliul de Administrație al Băncii Centrale a ținut 11 ședințe consecutive, unde a votat în favoarea creșterii dobânzilor. După 11 întâlniri, a fost o întâlnire în care am spus: „Este suficient, cel puțin deocamdată”. Să nu mai creștem dobânzile și să reexaminăm totul. Acum avem date de inflație mult mai bune.” Tocmai am publicat noi prognoze de inflație. O vedem în scădere, aș spune chiar destul de radical. Vreau să spun că pleacă așa cum a venit, rapid și extern.