CJUE a vorbit în Marea Cameră a reformelor românești legate de organizarea sistemului judiciar, sistemul de responsabilitate disciplinară a judecătorilor și procurorilor, responsabilitatea financiară a statului și responsabilitatea personală a judecătorilor după o eroare judiciară. Decizia nu se aplică Poloniei, dar arată cum ar putea merge legea CJUE în cazuri poloneze, cum ar fi legea gag sau statutul circuitului disciplinar. CJUE a explicat, de asemenea, modul de soluționare a conflictului dintre constituția națională și dreptul UE. Să ne amintim că acest caz va fi audiat de Curtea Constituțională la cererea premierului Mateusz Morawiecki.

Disputele de fond privind corupția în România

Instanțele române au trimis Curții șase cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare în litigiile dintre persoane juridice sau fizice și organisme precum Inspecția Judiciară din România, Consiliul Suprem al Magistraturii și Parchetul Curții Supreme de Casație și Justiție.

Aceste controverse au apărut după începerea unei reforme la scară largă a sistemului judiciar și a luptei împotriva corupției din România, care a fost monitorizată la nivelul Uniunii din 2007 în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare instituit prin Rezoluția 928/2006 în legătură cu aderarea României către Uniunea Europeană („CVM”) pentru a spori independența și eficiența sistemului judiciar, România a adoptat în 2004 trei legi, cunoscute sub numele de „legi ale justiției”, legate de statutul judecătorilor și procurorilor, organizarea sistemului judiciar și Consiliul Suprem al Justiției. În 2017-2019, aceste legi au fost modificate cu legi și decrete guvernamentale excepționale emise în baza constituției române.

Aceste modificări au fost evaluate critic de către Comisia Europeană în rapoartele întocmite în cadrul modelului de evaluare continuă. Rezervele sale se referă la eficacitatea luptei împotriva corupției și la asigurarea independenței sistemului judiciar.

Instanțele române pun la îndoială natura efectelor juridice ale mecanismului de urgență și rapoartele întocmite de comisie în temeiul acestuia. În opinia lor, conținutul, natura și durata acestui mecanism intră în domeniul de aplicare al Tratatului de aderare la Uniunea Europeană și, prin urmare, cerințele stabilite în aceste rapoarte ar trebui să fie obligatorii pentru România. Cu toate acestea, acele instanțe subliniază că jurisprudența națională (în temeiul căreia legislația UE nu are prioritate asupra sistemului constituțional al României) și Rezoluția 2006/928 nu pot fi utilizate ca criteriu de revizuire în contextul controlului constituțional, deoarece această decizie a fost adoptată anterior la aderarea României la Uniune și nu. Curtea interpretează dacă conținutul, natura juridică și durata acesteia se încadrează în domeniul de aplicare al tratatului de aderare.

Co na cu TSUE?

Astăzi Curtea a decis că Rezoluția 928/2006 și rapoartele întocmite de Comisie în temeiul acesteia sunt acte adoptate de o instituție a Federației și pot fi interpretate în temeiul articolului. 267 din TFUE.

– Decizia menționată, în ceea ce privește natura sa juridică, conținutul și efectele temporale, intră în sfera de aplicare a tratatului de aderare, deoarece este o procedură adoptată pe baza documentului de aderare, care este obligatoriu pentru România din istoria sa. Aderarea la Uniunea Europeană, a susținut instanța.

În ceea ce privește efectele juridice ale Rezoluției 2006/928, Curtea a constatat că este obligatorie pentru România în întregime din momentul aderării sale la Federație. Această țară este obligată să îndeplinească ipotezele, de asemenea obligatorii, conținute în anexa la decizie. Prin urmare, România ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a atinge obiectivele stabilite în rezoluție și să se abțină de la măsuri care ar putea pune în pericol acest lucru.

În mod similar, instanța a evaluat implicațiile juridice ale rapoartelor Comisiei Europene. El a menționat că formulează cerințe pentru România și fac „recomandări” statului membru respectiv pentru a pune în aplicare obiectivele.

Instanțele și specialitățile nu sunt doar o afacere internă

După ce a constatat că normele care reglementează administrarea justiției în România se încadrează în domeniul de aplicare al deciziei 2006/928, Curtea a menționat că simpla existență a unui control judiciar efectiv pentru a asigura conformitatea cu dreptul UE este înrădăcinată în valoarea statului de drept protejat prin Tratatul UE.

– Fiecare stat membru trebuie să se asigure că organismele care aparțin – ca „instanță” în sensul legislației UE – sistemului de căi de atac în domeniile reglementate de legislația UE, respectă cerințele pentru o protecție judiciară eficientă, a subliniat CERD.

Prin urmare, legislația română trebuie să îndeplinească aceste cerințe, deoarece se aplică judecății judecătorilor instanțelor generale în cazurile referitoare la aplicarea sau interpretarea dreptului Uniunii Europene.

Curtea a subliniat că păstrarea independenței judecătorilor este esențială pentru a-i proteja de interferențe sau presiuni externe și, astfel, exclude orice influență directă, dar și forme indirecte de influență care pot afecta deciziile judecătorilor în cauză.

Referindu-se la dispozițiile care reglementează sistemul de responsabilitate disciplinară pentru judecători, Curtea a menționat că clauza de independență implică obligația de a pune în aplicare garanțiile necesare pentru a evita utilizarea acestui sistem pentru controlul politic asupra conținutului deciziilor judiciare.

– Legislația națională nu poate ridica îndoieli în rândul persoanelor cu privire la utilizarea competențelor autorității judiciare responsabile cu desfășurarea investigațiilor și acțiunilor disciplinare împotriva judecătorilor și procurorilor ca instrument de presare a activităților lor sau ca instrument de control – afirmă CERD. El a subliniat că astfel de suspiciuni pot fi justificate dacă guvernul dintr-o țară are posibilitatea – deși temporar – de a numi un organism care să se ocupe de investigații disciplinare cu judecători și procurori în funcții administrative și să solicite pedeapsa acestora, încălcând obiceiurile existente. Procedurile de numire stabilite în legislația locală.

Procuror special pentru cazul colegilor

CJUE a examinat, de asemenea, conformitatea legislației UE cu dispozițiile românești de înființare a unui departament specializat de urmărire penală pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori.

Pentru ca astfel de reglementări să respecte legislația Uniunii Europene, acestea trebuie să fie justificate de considerații obiective și verificabile ale bunei administrări a justiției și să se asigure că această secțiune nu poate fi utilizată ca instrument de control politic asupra activităților judecătorilor și procurorilor. CJUE a declarat că trebuie să existe și o garanție că această secțiune își va exercita competența în conformitate cu cerințele Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, există îngrijorări legitime că secțiunea specială va fi un instrument de presiune și intimidare pentru judecători, iar acest lucru ar submina încrederea cetățenilor în justiție. Tribunalul de sesizare va stabili dacă reforma care a condus la crearea unei astfel de secțiuni în România și dispozițiile referitoare la numirea procurorilor în cadrul acesteia ar putea face această secțiune vulnerabilă la influența externă. Potrivit instanței, este necesar, de asemenea, să se stabilească dacă aceste hotărâri nu încalcă dreptul judecătorilor și procurorilor de a-și auzi cazurile într-un termen rezonabil.

Judecătorul poate plăti pentru eroare

CJUE a decis, de asemenea, că dispozițiile care reglementează responsabilitatea financiară a statului și răspunderea personală a judecătorilor pentru daunele rezultate dintr-o eroare judiciară pot fi compatibile cu legislația UE. Dar există o condiție: invocarea responsabilității personale a judecătorului pentru o astfel de eroare judiciară în acțiunea în regres trebuie să fie limitată la cazuri excepționale și trebuie să fie supusă unor criterii obiective și verificabile referitoare la cerințele pentru buna administrare a justiției, precum și măsuri de protecție pentru a evita pericolele presiunii externe asupra conținutului deciziilor judiciare.

Instanța din Luxemburg a spus că sunt necesare reguli clare și precise care reglementează conduita care ar putea duce la responsabilitatea personală a judecătorilor pentru a asigura independența. Scopul este de a evita doar riscul ca judecătorii să fie considerați personal responsabili pentru judecata lor.

– CJUE a subliniat că faptul că o hotărâre a fost invalidată din cauza unei erori judiciare nu ar putea fi, în sine, suficientă pentru a răspunde personal un anumit judecător.

În opinia sa, legiuitorul trebuie să stabilească garanții că nici ancheta efectuată pentru stabilirea acestei responsabilități, nici cazul de apel nu se vor transforma în instrumente de presiune asupra activității judiciare. De asemenea, este important ca drepturile de apărare ale judecătorului să fie pe deplin respectate și că judecătorul are competența de a se ocupa de responsabilitatea judecătorului.

– În special, o eroare judiciară nu a putut fi stabilită într-un apel introdus de stat împotriva unui anumit judecător, în timp ce nu a fost ascultat în procedurile anterioare privind stabilirea responsabilității financiare a statului – a menționat CJUE.

Principiul priorității dreptului Uniunii Europene

– CJUE a concluzionat că reglementările naționale de rang constituțional refuză unei instanțe de nivel inferior dreptul de a nu aplica, în virtutea competențelor sale, o dispoziție națională contrară dreptului UE, contrar principiului priorității dreptului UE. .

Curtea a menționat că, în conformitate cu jurisprudența consacrată, implicațiile asociate principiului supremației dreptului UE sunt obligatorii pentru toate autoritățile statelor membre și că normele interne care reglementează competența instanțelor, chiar și de rang constituțional, nu poate fi prevenită.

– Instanțele naționale sunt obligate să interpreteze legislația națională în cea mai mare măsură posibilă în conformitate cu cerințele dreptului Uniunii Europene sau să nu aplice, în virtutea competențelor lor, orice dispoziție de drept intern care este în conflict cu aceasta și care nu poate fi aplicată subiectul unei astfel de interpretări consecvente, CJUE a remarcat și a subliniat că, în cazul unei încălcări a Tratatului UE sau a Rezoluției 2006/928, principiul priorității dreptului UE impune instanței române să se abțină de la aplicarea dispozițiilor naționale, indiferent dacă au statut legal sau constituțional.

Hotărârea în cauzele comune C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19, C-397/19