DW: Președintele rus Vladimir Putin a folosit tradiționala paradă militară de la Moscova de Ziua Victoriei din 9 mai pentru a acuza Occidentul că complotează pentru a invada „Rusia”, adică Crimeea și nu numai. Așadar, „operațiunea specială” militară a Moscovei a fost inevitabilă pentru a strica presupusa agresiune din răsputeri. Ce înseamnă asta pentru războiul din Ucraina?

Armand Gusso*: Cred că asistăm la o reevaluare a retoricii lui Putin. Anterior, termenii folosiți frecvent precum „de-nazificarea” și „cartelurile de droguri” erau pe cale să dispară. El subliniază acum inevitabilitatea războiului. Asta înseamnă că, potrivit lui Putin, nu a existat nicio alternativă la război și a făcut doar ceea ce trebuia să facă. Și aceasta, în opinia lui, a fost decizia corectă în general.

Această situație nu trebuie să ne surprindă, pentru că este tipică birocrațiilor comuniste sovietice și cercurilor militare din care provine Putin. Acesta este un tip de comportament birocratic răspândit. Nu voi insista să explic mai detaliat acest fenomen, pentru că în alte țări – România, de exemplu – atitudinile predominante în guvern, ministere și servicii secrete, dacă nu similare, atunci cel puțin foarte asemănătoare. Președintele are întotdeauna dreptate. Nu există alternativă la ceea ce spune președintele sau ministrul. Instituțiile puterii de stat nu pot greși. În astfel de culturi, nu există o experiență independentă, reală și autentică.

Deoarece birocrația militară este săracă din punct de vedere cultural și umilă din punct de vedere intelectual, dar adesea se mândrește cu doctorate, nu acceptă domenii care nu ar fi sub controlul serviciilor de informații în afaceri externe, de apărare și de securitate. Rădăcinile acestei culturi sunt ceva mai vechi decât regimul bolșevic. Ei au condus la Imperiul Rus – un stat construit de o birocrație militară și organizat după o ierarhie a gradelor. Cea mai importantă instituție era supraveghetorul sau „șeful”. Este o cultură a societăților rurale care nu se poate moderniza sau care pur și simplu respinge cultura occidentală.

Într-un interviu anterior spuneai că acest conflict se va rezolva pe câmpul de luptă, nu la masa negocierilor. De ce nu prin canale diplomatice?

Pentru că Rusia este încă convinsă că poate câștiga acest război. El face totul pentru a-l câștiga. Aceasta înseamnă că armata rusă creează o „căldare” mai mică și mai mare pe care armata ucraineană încearcă să-l captureze. Acest lucru este predat în academiile militare din Moscova, similar tacticii militare sovietice din cel de-al Doilea Război Mondial. Rusia a făcut acest lucru în Bătălia de la Iowajsk din august 2014. Apoi a fost semnat primul Acord de la Minsk (Minsk I, Protocolul de la Minsk privind încetarea focului bilateral și soluționarea pașnică a conflictului – ed.). Ulterior, Rusia și-a repetat acțiunile la Debaltseve în februarie 2015 – rezultatul a fost Minsk 2 (finalizarea pachetului de măsuri pentru implementarea primului acord – n.d.).

După eșecul marelui plan de a aduce Ucraina în genunchi în blitzkrieg și eșecul planului de a încercui două dintre cele mai importante orașe: Kiev și Harkov, armata rusă este astăzi concentrată pe Donbass. Acolo încearcă să folosească „ghivecele” pentru a încercui marile forțe ucrainene și astfel să-l oblige pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, să accepte încetarea focului și să facă concesii politice. Tot ce poate realiza Putin acum este o încetare a focului. Nu Minsk 3, doar un armistițiu obișnuit. Acest lucru îi va permite să păstreze teritoriile ocupate și să ofere confortul necesar pentru a reumple capacitățile militare și a relua ofensiva împotriva Ucrainei.

De ce a eșuat Blitzkrieg-ul rusesc?

– Problema lui Putin este că, după opt ani de lupte în Donbass, ucrainenii au construit o armată modernă, o armată modernă și o infrastructură defensivă în Donețk și Lugansk greu de obținut. După săptămâni de atac disperat, rușii au înaintat doar câțiva kilometri. Pentru a-și reînnoi puterea, Rusia a lansat o mobilizare secretă – sau mai bine zis, clandestină – pentru a nu speria populația. Dar în curând soldații vor descoperi că nu au suficiente arme și muniție. Industria armelor nu poate obține componente electronice din cauza sancțiunilor.

Forumul Economic Mondial de la Davos fără Rusia pentru prima dată

Aproape disperat de vreo victorie, Putin, micii „cazane”, a capturat câteva sute sau poate câteva mii de soldați ucraineni, în speranța că va putea forța negocierile de încetare a focului. La rândul lor, ucrainenii sunt într-o cursă contra cronometru și speră să obțină mai repede armele americane și să le folosească în Donbass, unde războiul se poartă cu o intensitate fără precedent. Și unde pierderile în oameni și tehnici de luptă sunt uriașe.

Dacă războiul, spuneți, este câștigat pe câmpul de luptă, cum ar trebui să determine Ucraina victoria militară? Este suficient ca acesta să recâștige pământurile ocupate și anexate de Rusia?

– Atât președintele ucrainean, cât și ministrul său de externe au spus în repetate rânduri că scopul este eliberarea teritoriilor de ocupanții ruși, adică revenirea la granițele legale ale statului înainte de anexarea Crimeei și proclamarea republicilor populare separatiste. Pe de altă parte, Rusia vrea să includă Herson și Melitopol Mariupol Și pe cât posibil din Donbass, adică zonele aflate încă sub controlul armatei ruse. Odată ce Rusia anexează aceste zone și Ucraina își intensifică contraatacul pentru a le elibera, există riscul ca Putin să considere un atac asupra Rusiei, să ordone mobilizarea globală și să facă referire la un articol din strategia de securitate a Rusiei, care precizează acest lucru. În fața amenințărilor existențiale, răspunsul va fi folosirea armelor nucleare.

Putin îi răspunde Occidentului. A semnat un decret privind sancțiunile de represalii

Ce spun acuzațiile lui Putin despre relația Rusiei cu Occidentul? Și ce altceva ar trebui să facă Occidentul pentru a răspunde ostilității Moscovei?

Acuzațiile aduse Occidentului întăresc narațiunea radicală a Kremlinului că Occidentul a fost responsabil pentru izbucnirea războiului, că Putin nu avea altă opțiune și că Rusia a fost victima unei puternice conspirații americane. Sau, mai exact, conspirația anglo-saxonă – acesta este un termen nou care a devenit popular la Moscova. Vă întrebați, ce poate face Occidentul în privința asta? Occidentul ar trebui să ajute Ucraina să se apere. Aceasta înseamnă asistență financiară, arme ofensive, sprijin moral din partea publicului, sprijin politic. Occidentul nu este conștient de amenințarea rusă. Anul 1814, când soldații ruși au ocupat Parisul, este foarte departe. Europa de Vest are memorie scurtă, este sarcastică și comercială.

Europa Centrală și de Est a avut o mare bogăție istorică în contacte cu lumea anglo-saxonă, cu Statele Unite, Canada și Marea Britanie. Polonia, depozitul memoriei istorice a Europei Centrale și de Est, joacă un rol cheie – timp de câteva secole a fost cea mai importantă putere politică și militară din regiune. Polonia va fi liderul acelor țări slave care vor fuziona cu lumea euro-atlantică în decenii. Se va crea un bloc slav format din Ucraina, Belarus (Putin îl va duce pe Lukașenko în abis), Cehia, Slovacia și statele baltice.

Aderarea Finlandei și Suediei la NATO va întări semnificativ flancul estic al alianței nord, spre Marea Baltică, continuând astfel procesul de consolidare a alianței început la summitul NATO de la Varșovia din iunie 2016. Acest bloc slav de 100 de milioane oamenii vor schimba raportul de putere în tabăra vestică. Influența Franței și Germaniei, care ar fi mai puțin importantă din punct de vedere al securității, ar fi diminuată. Polonia și Ucraina sunt deja cei mai importanți aliați și parteneri ai Americii în Europa – și vor rămâne așa pentru mulți ani de acum înainte. Acesta ar fi cazul chiar dacă Ucraina nu ar deveni membră a NATO. Încrederea în capacitatea NATO de a răspunde amenințărilor rusești, în orice caz, va scădea atunci când membri precum Ungaria vor fi conduși de Viktor Orban.

Ce înseamnă asta pentru țări precum Republica Moldova sau România – țările NATO situate în partea de sud-est a alianței?

Acest război va schimba toată Europa de Est. Așa că și soarta se va schimba Republică Moldova. După Ucraina, țara va continua să se îndrepte spre UE, dar nu va avea șanse reale până când problema transnistreană nu va fi rezolvată. Cu puțin noroc, puteți crea condiții favorabile pentru rezolvarea acesteia. Este important ca președintele pro-occidental al Moldovei, Maya Sandu, să nu rateze acest moment.

România va încerca să formeze un tandem cu Bulgaria, care nu trebuie să aibă succes, întrucât Sofia evită orice asociere cu Bucureștiul – fie în privința Schengen, fie în problema aderării la zona euro. România va fi din ce în ce mai departe de deciziile importante în regiune, în ciuda faptului că are cea mai bună poziție de start. Elita politică și de securitate a Bucureștiului va deveni din ce în ce mai frustrată de teama că vor fi distruse la viitoarele alegeri – într-un mod similar cu cel din 2004, când Traian Băsescu a câștigat pe neașteptate alegerile prezidențiale din România sub influența portocaliului. Revoluție în Ucraina.

Din moment ce Kremlinul, al cărui motiv real al războiului a fost aderarea Ucrainei la valorile occidentale, este – după cum auzim din partea rusă – în război cu Occidentul, există alte forțe în Rusia care să împiedice escaladarea conflictului și să-l priveze pe Vladimir. Putin al puterii?

– Cred că Rusia a fost în război cu Occidentul de mult timp, dar din 24 februarie 2022 a devenit deja un război convențional. Nu îmi fac iluzii cu privire la capacitatea elitei ruse de a preveni escaladarea. Dar nu exclud scenariul ridicării lui Putin de la putere ca urmare a loviturii de stat, iar noul lider va încerca să pună capăt războiului pentru a evita o înfrângere umilitoare și condiții de pace cu asumarea dezarmării și dezarmării. Rusia. Acest lucru ar crea o nouă ordine mondială în care nu există niciun motiv pentru ca Rusia să servească ca membru permanent al Consiliului de Securitate.

Occidentul trebuie să precizeze, totuși, că Rusia nu va începe niciun nou război ofensiv, nici represalii. Altfel, generațiile de după noi își vor duce și ele războaiele cu Rusia și nimeni nu știe dacă vor câștiga în ele. Un nou Putin ar putea apărea oricând la Kremlin și ar putea amenința din nou Europa Centrală și de Est.

* Istoricul român Armand Gusso este profesor asociat de istoria politică a Rusiei și a Uniunii Sovietice la Universitatea din București.

Autor: Peter Janko

Articolul vine de pe site Deutsche Welle