Un pulsar este o stea moartă, puternic magnetizată, care se rotește rapid pe axa sa. Caracteristica lor distinctivă este fasciculul de radiații electromagnetice emise de ele. Pe măsură ce pulsarul se rotește, fasciculul său trece prin spațiu ca un far gigant, făcându-i observatorului să pară că stele își schimbă luminozitatea. Cu toate acestea, nu toate stelele se comportă în același mod. Un exemplu este PSR J1023+0038, sau pe scurt J1023, al cărui comportament neobișnuit i-a derutat pe astronomi.

J1023 este situat la aproximativ 4.500 de ani lumină de Pământ în constelația Sextant. Obiectul nu este singur, ci orbitează în jurul unei alte stele, care trage activ gaz și praf din ea, iar materialul s-a acumulat într-un disc în jurul pulsarului, căzând încet spre suprafața sa.

De când J1023 a început să „fure”, comportamentul său s-a schimbat complet. Fasciculul de lumină practic a dispărut, iar pulsarul a început să comute între două moduri de funcționare: la „înalt” emite raze X, ultravioletă și lumină vizibilă, în timp ce la „scăzut” emite mai multe unde radio. Fiecare etapă durează de la câteva secunde la câteva minute, iar trecerea de la o etapă la alta durează câteva secunde.

Această schimbare nesfârșită i-a derutat pe astronomi, care au decis să investigheze comportamentul neobișnuit al obiectului. 12 instrumente au fost îndreptate spre J1023, inclusiv telescoapele VLT ale Observatorului European de Sud (ESO) (Un telescop foarte mare, Very Large Telescope), NTT (New Technology Telescope), care a detectat lumina vizibilă și radiația infraroșie și interferometrul radio ALMA. Pe parcursul a două nopți din iunie 2021, s-a observat că sistemul a efectuat peste 280 de comutări între modurile ridicat și scăzut.

– Am descoperit că schimbarea modurilor se datorează relației dintre vântul pulsarului, fluxul de particule de înaltă energie emise de pulsar și materialul care cade spre steaua moartă. – a explicat Francesco Coti-Zelati de la Universitatea din Barcelona, ​​coautor al studiului.

În poziția coborâtă, materialul este ejectat într-un fascicul îngust perpendicular pe disc. Pe măsură ce se acumulează treptat din ce în ce mai aproape de stea, unde este expusă vântului stelar, se încălzește și strălucește – astfel încât sistemul se ridică. După ceva timp, pete de materie fierbinte intră în fascicul și sunt îndepărtate de pe disc. Când este mai puțin, sistemul se aprinde mai puțin și trece în modul scăzut.

„Am asistat la evenimente cosmice extraordinare în care cantități uriașe de materie, similare cu ghiulele cosmice, au fost împușcate în spațiu în doar câteva zeci de secunde”, a declarat Maria Cristina Baglio de la Universitatea din New York Abu Dhabi, autorul principal al studiului publicat în revista științifică Nature.”. Astronomie și astronomie. Astrofizică”.

Deși oamenii de știință au aflat secretul comportamentului lui J1023, au încă multe de învățat din studierea acestui sistem unic. ESO speră. Telescopul extrem de mare (ELT) construit în Chile ne va permite să înțelegem mai bine mecanismele de comutare a modurilor unui pulsar și modul în care distribuția și cantitatea de materie primită îi afectează activitatea.