Felix Arion: Avem mai multe companii mari situate în partea de vest a țării în apropierea granițelor cu Ungaria și Serbia. Aici sunt terenuri foarte fertile. Majoritatea acestor companii sunt investiții străine – în mare parte italiene, dar nu numai. În partea de sud-est a țării avem și companii foarte mari de câteva mii de hectare fiecare – dar aici sunt în mare parte companii românești. Aceste companii au tehnologie avansată care le permite să producă ieftin. Aceste companii însă nu oferă oportunități de angajare, ci doar închiriază terenuri de la rezidenți, plătindu-le chirii foarte mici. În medie, aceasta este echivalentă cu cinci sute de kilograme de grâu la hectar – ceea ce este foarte mic. Acesta este motivul pentru care mulți oameni migrează din aceste zone. Acesta este dezavantajul agriculturii extrem de eficiente și acesta este un fel de avertisment, deoarece cercetările noastre arată că în aceste zone avem cel mai înalt nivel de sărăcie în rândul comunității rurale.

mâner: Are acest fenomen și un impact mai larg asupra economiei?Asociația de fotbal: Da – putem observa două impacturi diferite ale acestei situații: unul pozitiv sub forma unei producții foarte eficiente și a exporturilor mari de produse agricole, și un impact negativ în plan social, adică migrația către orașe sau chiar în afara țării. Încercăm să găsim un echilibru între impactul negativ și cel pozitiv – de exemplu prin reducerea sprijinului direct pentru aceste proiecte mari. Cu toate acestea, în spatele acestor antreprenori există un lobby puternic, așa că sarcina nu este ușoară. mâner: Nu încearcă autoritățile să încurajeze locuitorii să caute alte surse de venit – de exemplu din activități comerciale? Asociația de fotbal: Din păcate, majoritatea acestor oameni așteaptă doar asistență socială de la guvern pentru a le permite să supraviețuiască. Programul nostru de dezvoltare rurală include și fonduri pentru sprijinirea activităților non-agricole, dar, din păcate, acestea sunt prea concentrate pe noile tehnologii și inovații și nu sunt întotdeauna accesibile oamenilor din mediul rural. Cu toate acestea, aș dori să subliniez că proiectele atât de mari nu reprezintă o imagine cuprinzătoare a agriculturii noastre. Oficial, avem aproximativ 3 milioane de fermieri și, deși sunt multe ferme foarte mari despre care am menționat, suprafața medie a fermelor românești nu depășește 2,4 hectare. Cele mai multe dintre ele constau din multe loturi mici de teren. De aceea, programul nostru de dezvoltare agricolă se concentrează în primul rând pe fermele de familie pentru a le ajuta să devină mai competitive. mâner: Deci, din punctul dumneavoastră de vedere, ce este cel mai important în viitoarea reformă a Politicii Agricole Comune? Asociația de fotbal: 2020 se apropie foarte repede. Din punctul nostru de vedere, cea mai importantă provocare este integrarea în lanțul de producție alimentară. Ideea este ca fermierul, producătorul, să poată participa cât mai mult la acest lanț și să obțină cât mai multă valoare adăugată pentru produsul produs. Următoarea problemă este calitatea produselor. În Europa, calitatea, nu cantitatea, este cea mai importantă. Avem diferite sisteme de calitate, etichetare și protecție tradițională a produselor. Ne concentrăm pe furnizarea de produse de înaltă calitate pe piețele europene care asigură o mai mare profitabilitate a producției. Acum România exportă foarte multe materii prime agricole, precum porumbul cu care am început, iar pe de altă parte importă foarte multe alimente procesate. Aceasta este o situație proastă pentru întreg sectorul agricol, deși nu pare așa din punct de vedere pur agricol. A treia problemă este integrarea fermierilor în grupuri sau cooperative de producători – fără de care este imposibil să crească eficiența producției și procesării alimentelor.

Multumesc pentru interviu!
Grzegorz Ignaczewski