La mijlocul lunii noiembrie, cu trei săptămâni înainte de alegerile parlamentare din 11 decembrie din România, Ana Maria Pătru, șefa Comisiei Electorale Centrale Române, a fost arestată pentru acuzații de corupție. Ea este suspectată că a primit 50.000 de zloți polonezi de la un om de afaceri în 2011. Euro pentru a-i aranja un interviu cu ministrul Economiei de atunci și acceptase anterior suma de 210.000. EUR de la o companie IT căreia i s-a atribuit un contract de furnizare de servicii către Comisia Electorală.

Acesta nu a fost un șoc pentru români. Lista politicienilor care au fost arestați sau înlăturați de la putere din cauza acuzațiilor de corupție este lungă. În urmă cu un an, Victor Ponta a fost nevoit să demisioneze din funcția de premier. Catalizatorul schimbării a fost tragicul incendiu izbucnit într-un club de noapte din București, care a ucis zeci de oameni.

Ponta a fost înlocuit de Dacian Ciolo, care fusese de câțiva ani comisarul UE pentru agricultură. Trebuia să fie prim-ministru tehnic, conducând țara până la alegeri. Dar în decurs de un an a făcut o schimbare majoră în politica economică. Efectele sale sunt ambigue, la fel ca și așteptările pentru următorii ani.

„Polonia II”

În media europeană, România a fost comparată cu Polonia în ultimii ani. Nu a fost o comparație rea pentru prietenii noștri din sud. România, ca și Polonia, este departe de nivelul de trai al societăților vest-europene. Nu este cunoscută pentru instituțiile care funcționează bine, dar în comparație cu economiile stagnante din Europa de Vest, este impresionantă prin dinamism. Atrage investiții străine și fonduri UE. Încearcă să devină un aliat de încredere al Statelor Unite în regiune.

După socialism, a moștenit un mare sector de industrie și energie, care a fost modernizat de investitorii străini. Industria auto produce 300.000 de mașini anual. Vasta industrie de rafinare a avut o capacitate de producție care o depășește pe cea a economiei românești.

Din 2013, țara a menținut o rată de creștere economică care depășește clar 3%. Anual, clasarea printre liderii europeni. Conform previziunilor de toamnă ale Comisiei Europene, creșterea PIB-ului României în 2016 a depășit 5%. Aceasta a fost cea mai mare rată de creștere din Uniunea Europeană vreodată. Irlanda, care a fost lider în ultimii ani, a înregistrat o creștere de puțin peste 4%, iar Polonia poate să nu fi ajuns la 3%.

Criza financiară globală a fost un șoc mult mai mare pentru România decât pentru noi, deoarece economia ei a fost finanțată în 2004-2008 cu capital străin pe termen scurt. Când a lovit criza, fluxurile de bani s-au secat, iar România a înregistrat o scădere a PIB-ului cu 7,1% în 2009. Abia la jumătatea anului 2012 a început să scadă șomajul, iar în 2016 a fost în jur de 6,5%. Bilanțul bugetar se îmbunătăți. În 2015, deficitul fiscal (calculat folosind metodele UE) a fost de -0,8%, iar în 2016 – 2,8%. Inflația nu este o problemă. În 2015 și 2016, prețurile medii la bunurile de larg consum au scăzut.

Din 2005, impozitul pe venitul persoanelor fizice a rămas constant la 16%.

Avantajul României, ca și al Poloniei, a fost forța de muncă ieftină și o piață internă relativ mare. Populația țării este de 20 de milioane de oameni. În ultimii ani, productivitatea muncii a crescut mult mai repede decât costul său – în 2015, salariile reale au crescut cu doar 1,3%, în ciuda creșterii economice foarte rapide.

România, ca și Polonia, este un beneficiar major al fondurilor UE. România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 împreună cu Bulgaria. De atunci, a primit 39 de miliarde de euro, iar contribuția României la bugetul UE a ajuns la 13 miliarde de euro. În mai puțin de 10 ani de la aderarea acestei țări la Uniunea Europeană, PIB-ul acesteia a crescut cu aproape 60%, de la 98 de miliarde de euro în 2006 la 158 de miliarde de euro în 2015. În această perioadă, numărul investițiilor străine directe s-a dublat – iar valoarea acestora a crescut de la 34,5 miliarde EUR în 2006 la 64,4 miliarde EUR în 2015. Bugetul UE finanțează dezvoltarea zonelor rurale și protecția mediului, construirea infrastructurii, crearea de noi locuri de muncă și protejarea frontierelor externe.

Turboalimentare

Guvernul Dacian Ciolo, cu sprijinul social-democraților, a relaxat politica fiscală și astfel a înrăutățit echilibrul în sectorul finanțelor publice realizat de guvernarea precedentă. Începând cu 26 martie 2016, cotele de TVA au fost reduse de la 24 la 20 la sută. O reducere suplimentară cu un punct procentual a fost realizată la 1 ianuarie 2017. În acest fel, cotele de TVA au revenit la nivelul la care erau înainte de 2010, când au fost majorate ca răspuns la deficitul bugetar în creștere. Vor fi eliminate și alte taxe: „taxa de cap” și o taxă specială la prețul carburanților.

Reducerea taxei pe valoarea adăugată a dus la scăderea prețurilor, ceea ce a dus la o creștere a vânzărilor. Parlamentul României a început și simplificarea reglementărilor fiscale în ultimul an. Taxa pe proiecte mici a fost redusă la doar 3%. Totuși, dacă antreprenorul angajează un angajat, acesta va plăti 2%, iar dacă angajează doi – 1%. Redus la 5%. Impozitul pe profit.

În noiembrie, Camera Deputaților din România a votat în unanimitate eliminarea a 102 mici taxe și diverse taxe administrative (cum ar fi taxa pentru câini). Taxele de licență pentru radio și televiziune au fost, de asemenea, anulate. Proiectul de lege a fost prezentat pe 10 octombrie de liderul Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea, câștigător al alegerilor parlamentare din decembrie, care a explicat că eliminarea taxelor ar însemna pierderea timpului și a banilor românilor. El vrea să fie mai mulți cetățeni în clasa de mijloc și de aceea trebuie eliminată birocrația. El este susținut în acest sens de toate partidele prezente în Parlamentul României.

Reducerile de impozite stimulează creșterea economică în două moduri. În primul rând, mai mulți bani rămân întreprinderilor care îi pot investi și, astfel, își pot crește capacitatea de producție. Apoi vorbim despre stimularea părții de ofertă a economiei. În al doilea rând, ele constituie un motor al cererii: măresc puterea de cumpărare a consumatorilor. Pe termen scurt, această distincție nu este importantă, dar pe termen lung este importantă. Reducerile de taxe în România au contribuit la stimularea consumului, care a devenit cel mai important motor de creștere. Politicile guvernului Siolo au contribuit la stimularea economiei, dar în același timp au crescut riscul creșterii dezechilibrelor.

Creșterea consumului

Guvernul a crescut salariul minim de la 1.050 lei la 1.250 lei, sau cu 19%. 1 leu românesc (RON) este egal cu aproximativ 1 PLN.

În România, proporția persoanelor care câștigă salariul minim este mai mare decât în ​​alte țări din regiune (la fel și dimensiunea zonei gri), iar salariile în sine cresc mai repede decât productivitatea angajaților. Ca urmare, creșterea costurilor cu forța de muncă a depășit creșterea producției din 2016. O creștere a salariului minim ar lărgi probabil zona gri și ar slăbi poziția țării în ochii investitorilor străini, fără de care modernizarea României ar deveni foarte dificilă sau chiar imposibil.

Anul trecut, salariile reale acolo au crescut cu 7,9 la sută, iar în 2017, conform previziunilor, ar trebui să crească cu 5,8 la sută. Consumul privat real a crescut cu 9% în 2016, iar în 2017 va crește cu 5,2%. Este cel mai important motor al creșterii economice. Dar nu poți conduce mult timp cu acest motor. Creșterea economică este deja mai mare decât creșterea potențială, ceea ce înseamnă că inflația va avea loc anul viitor. Vor fi, de asemenea, – de înțeles – probleme legate de menținerea echilibrului fiscal. De asemenea, îngrijorător este faptul că deficitul valutar este în creștere. Când criza globală a oprit fluxul de capital străin, România a fost nevoită să-și reechilibreze rapid economia, ducând la o recesiune. În 2014, a atins echilibrul valutar. În 2016, deficitul a reapărut și va crește în următorii ani.

Guvernul anterior nu a putut trimite Parlamentului înainte de alegeri proiectul de lege la care lucra privind unificarea salariilor în sectorul public. Dacă noul guvern este format de social-democrați, probabil că aceștia vor continua proiectul. Costul acesteia la buget va ajunge la 19,5 miliarde lei până în 2022, iar salariul mediu în sectorul public va crește de la actualul 2,8 mii. Leu la 4 mii în 2021

preocuparea Comisiei Europene

La începutul lunii decembrie, premierul Dacian Ciolo a prezentat ipoteze bugetare pentru 2017. Bugetul este programat să fie aprobat abia după alegeri, când se va forma un nou guvern. Ciolo a anunțat că creșterea economică va ajunge la peste 4%, iar deficitul nu va depăși 3%. produsul intern brut. Proiectul de buget nu ține cont de efectele legilor adoptate de Parlament în ultimele luni care nu au intrat încă în vigoare, ale legilor la care lucrează și ale celor urmate de Biroul de Audit, care monitorizează respectarea prevederilor acestora. Dreptul economic, finanțele publice și fiscalitatea au rezerve. Acestea includ creșteri pentru angajații din sectorul public, creșteri semnificative ale pensiilor și o reducere de 5 puncte procentuale. Contribuții la asigurările sociale. Dar reducerea taxei pe valoarea adăugată va fi menținută și două taxe mai puțin importante vor fi eliminate, ceea ce va duce la o scădere a veniturilor bugetare cu 7 miliarde de lei.

Potrivit aproape tuturor instituțiilor financiare internaționale, România nu va putea menține o rată de creștere mai mare de 4%, iar deficitul sectorului financiar public va crește la peste 3%.

Dintre țările UE, România are cea mai mică pondere a veniturilor din sectorul public în comparație cu PIB, după Irlanda. În 2015, a ajuns la 34,9%, iar în 2016 a scăzut la 31,6%. În Polonia, care este, de asemenea, considerată o țară cu impozite reduse, raportul dintre veniturile publice și PIB în 2016 a fost de 39,1 la sută, iar media UE este de 44,9 la sută.

Impozitele scăzute susțin dinamica economică, cu condiția ca și cheltuielile să rămână la un nivel suficient de scăzut. În ceea ce privește România, Comisia Europeană are îndoieli în această chestiune. Conform așteptărilor sale, deficitul finanțelor publice de acolo va depăși 3%.

Multe vor depinde de politica noului guvern. Dacă va renunța la alte idei care afectează stabilitatea finanțelor statului, economia românească va încetini puțin, dar își va recăpăta echilibrul. Dacă există dorința de a evada înainte – de a stimula o creștere economică mai mare prin extinderea bugetului – s-ar putea termina într-o altă criză.

În prezent, agențiile de rating acordă României un rating Baa3/BBB-, care este cu doar un nivel mai mare decât „ratingul nedorit” pe care l-a primit țara în 2008-2011. O retrogradare ar trimite un avertisment serios guvernului său.