În 1974, celebrul fizician britanic Stephen Hawking a dezvoltat o teorie care explică de ce găurile negre nu reușesc să consume toată materia din univers. Aceste obiecte trebuie să piardă cumva din masă, altfel vor fi eterne (și veșnic flămânde) – Hawking a sugerat că acest lucru s-ar putea întâmpla prin particulele care reușesc să scape din câmpul de influență al găurii negre. Această emisie, numită radiație Hawking, se presupune că va duce în cele din urmă la dispariția completă a obiectului.

Potrivit oamenilor de știință de la Universitatea Radboud din Nijmegen, această proprietate ipotetică nu se aplică numai găurilor negre – emisia de particule poate duce în cele din urmă la evaporarea tuturor lucrurilor din univers.

Cercetătorii explică că analiza lor s-a bazat pe mecanismul descris de Hawking. Pierde energie la ceea ce este cunoscut sub numele de orizont de evenimente, limita dincolo de care nu mai poate părăsi câmpul gravitațional al găurii negre. Hawking a susținut că aici se formează și se distrug în mod spontan perechile opuse de particule. Dar ocazional, una dintre particule cade în gaura neagră, permițând celeilalte particule să scape sub formă de radiație.

Într-un studiu publicat în revista Physical Review Letters, cercetătorii au creat un model matematic pentru a testa dacă existența unui orizont de evenimente este necesară pentru formarea spontană a particulelor. Analiza a arătat că „furtul de energie” are loc și în afara acestei regiuni, din cauza interacțiunilor gravitaționale puternice ale corpului.

După cum a explicat Heino Falcke, un coautor al studiului, constatările înseamnă că obiectele cărora le lipsește un orizont de evenimente, cum ar fi rămășițele de stele moarte și alte obiecte cu un câmp gravitațional puternic, emit acest tip de radiație.

– După foarte mult timp, acest lucru va face ca totul din univers să se evapore, similar găurilor negre. Acest lucru nu schimbă doar înțelegerea noastră despre radiația Hawking, ci și viziunea noastră asupra universului și a viitorului său.”

Efectul teoriei extinse a lui Hawking asupra a ceea ce știm despre univers rămâne neclar. Probabil înseamnă că la un moment dat materia antică din care sunt făcute stelele și planetele va pierde atât de multă energie încât va intra într-o stare de energie foarte scăzută. Această materie se poate prăbuși apoi într-o gaură neagră, din care energia rămasă dispare încet, până când se evaporă și ea complet.

Cea mai mare provocare în procesul de testare a ipotezei „universului în evaporare” este detectarea în sine a radiației Hawking, care se află încă în domeniul de aplicare al teoriei. Dacă acest lucru este adevărat, atunci trebuie să fie vorba despre găuri negre, planete și diferite tipuri de stele.